O pagină din revista Alge, nr. 1, septembrie 1930
În aceste zile de ofensivă a populismului cultural, a prostului gust, a mizeriei protocroniste în care este batjocorit un mare scriitor precum Mircea Cărtărescu este bine să ne reamintim de înaintaşii noştri proeuropeni şi avangardişti. Aşadar reiau o pagină de creaţie modernă, îndrăzneaţă, liberă: un ponei roz!
Daniel Vighi în numele
Consiliului de conducere
Vis punctat cu suflete
Din adânc craterele mormintelor mi au apărut rănite de un enorm semn de întrebare.
Rana trimetea armate invizibile de raze spre a usca prin fierbere toată seva din mine.
In van copleşit de presiune îşi deschidea sufletul toate supapele, în van a înghiţit gura licori răcoritoare căutate în toate marginile lumii, în van am izolat mormintele cu toate zidurile Chinei ; semnul de întrebare apărea mereu închis în sarcofagul său.
Atunci am început să strig morţilor fraze cu cozi încârligate, am răguşit ţipând, iar din toate unghiurile cavoului au eşit cozile mele şi intrându-mi prin urechi în suflet m’au biciuit fără milă.
In sfârşit am dat de zidul abisului; m’am căţărat pe el ; am privit:
In fundul întunericului schelete albe şi nemişcate rânjeau mute la mine şi neantul eră îmbibat cu acelaş semn de întrebare. Atunci am aprins toate luminile posibile, şi imposibile, dar toate s’au stins la o singură ochire a întunericului ; şi în fund aceleaş schelete râdeau cu fălcile întredeschise emanând un fluid care, strecurându-se prin şira spinării îmi împingea părul înţepenit, în adânc.
Şi atunci am pâlpâit a toamnă şi am căzut avalanşă depe zid.
SESTO PALS
În proslăvirea măturării străzii
Pălind în flăcări sânge din topor
Se vor închide simţurile prăzii,
Se va închide aţa în tipare
In gura nopţii, somnul omnivor.
Nu va mai plânge unsa cu colici,
Şi aruncat pe un vârf de nemişcare,
Voiu călări prin ţara cu pitici.
ANUNŢ
RUGĂM A NU SE INTRA LA REDACŢIE CU VAPORUL
DEOARECE NU SUNTEM MAREA SARGASELOR;
SUNTEM ALGE DE SINE STĂTĂTOA R E.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu