joi, 23 august 2012


PREZENTAREA ISTORICĂ A MONUMENTULUI FIDELITĂŢII DIN SECOLUL XIX

             Piatra de temelie a monumentului Fidelităţii a fost pusă în Piaţa Libertăţii (Piaţa Paradelor până în  19 martie 1848-centrul militar al oraşului), de către împăratul Austriei Franz Iosif I, în 14 iunie 1852. Acest monument a fost ridicat în memoria apărătorilor oraşului ce şi-au pierdut viaţa în timpul asediului din anii 1848-1849.
            La fundament s-a pus următoarea inscripţie: „Um meiner Armee einen neuen Beweis Meiner dankbaren Anerkennung ihrer ruhmvollen Taten zu geben, habe Ich zur dauernden Erinnerung an die 107- tätige heldenmütige Verteidigung der Festung Temesvar und deren durch die denkwürdige Schlacht vom 9. August 1849 bewirkten Entsatz die Errichtung eines bleibenden Denkmals in dieser Stadt angeordnet. Meine Anwesenheit bietet Mir die sehr erfreuliche Gelegenheit, den Grundstein zu diesem Monumente eben heute legen zu lassen. Der Vollzug in meiner Gegenwart wird hiemit bestätigt“. („Pentru a da o nouă dovadă despre mărinimoasa recunoştinţă, pentru faptele eroice ale armatei mele am dispus, ca pentru eternizarea eliberării Timişoarei, după o apărare eroică de 107 zile şi a amintirii luptei din 9 august 1849, să se ridice în acest oraş un monument trainic. Prezenţa mea îmi dă o ocazie îmbucurătoare ca piatra fundamentală a acestui monument să o aşez aici. Prin această prezenţă se asigură executarea monumentului“.)
            Monumentul Fidelităţii a fost dezvăluit în 17 ianuarie 1853 în faţa Primăriei vechi  pe locul statuii Sfântului  Nepomuk.
            Această operă de artă a fost concepută de către arhitectul Josef Kranner, şi executat tot de el, într-un stil neogotic, inspirat de Rolandini şi tabernaculele gotice, având o înălţime de aproximativ 18 metri. Piedestalul este asemănător planului cu 5 bastioane de tip Vauban al cetăţii Timişoara. La baza piedestalului au fost amplasate statui reprezentând „creaturi inspirate din bestiarele medievale”. Din această construcţie se înalţă un baldachin, sprijinit pe patru coloane zvelte, baza pentru statuile alegorice realizate de către sculptorul Josef Max. Statuile sunt situate lateral şi întruchipează “Cinstea, Supunerea, Veghea şi Sacrificiul”. În mijlocul baldachinului se află statuia unei femei „ce ţine în mână cheile oraşului” (Statuia Fidelităţii), iar peste tavanul baldachinului se află o boltă bogat ornamentată ce se termină într-o floare dublă. În partea din faţă, deasupra baldachinului, se află stema imperială, iar sub statuie se poate citi inscripţia: „Franz Joseph I. Eroicilor apărători ai cetăţii Timişoara, în anul 1849”.
            Ungurii văzând în „monştrii fantezişti cu dinţii rânjiţi care se răsucesc şi vor să ia cheia cetăţii” pe revoluţionarii maghiari din anul 1849, şi-au manifestat de mai multe ori indignarea şi au cerut ştergerea acestor figuri. În urma intervenţiei primarului Ion Tőrők la contele Degenfeld Schomburg, comandantul cetăţii, acele sculpturi au fost distruse în anul 1885.
            În 27 octombrie 1918, în urma manifestaţiilor de stradă care s-au produs odată cu prăbuşirea frontului Austro-Ungar, statuia Fidelităţii a fost prăbuşită şi s-au pus pe monument  bilete: „Austria a murit”! „Trăiască independenţa“! „Nu vom mai fi robi de azi înainte“!. Deşi s-a cerut înlăturarea Monumentului Fidelităţii acest lucru nu se intâmplă. Statuia   fără cap este dusă în Muzeul Banatului la sfârşitul lunii octombrie 1918, iar Monumentul  Fidelităţii rămâne în Piaţa Libertăţii până în anul 1936 când este mutat în Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei unde se află şi astăzi.




Piaţa Paradelor în anul 1905 (actualmente Piaţa Libertăţii din Timişoara)

















BIBLIOGRAFIE


CUŢARA, ALEXANDRU, MONOGRAFIE ARTISTIQUE, TIMIŞOARA, 1999.

GRÄF, RUDOLF, TIMIŞOARA SUB ASEDIU: JURNALUL FELDMAREŞALULUI  GEORG V. RUKAVINA(APRILIE-AUGUST 1849), CLUJ-NAPOCA, 2008.

ILIEŞIU, NICOLAE, TIMIŞOARA MONOGRAFIE ISTORICĂ, vol. 1, Timişoara, 1943.

MUNTEANU, ION, TIMIŞOARA, Timişoara, 1994.

Idem, MUNTEANU, RODICA, TIMIŞOARA MONOGRAFIE, TIMIŞOARA, 2002.

PREYER, JOHANN N., MONOGRAFIA ORAŞULUI LIBER CRĂIESC TIMIŞOARA, trad. Adam Mager şi Eleonora Pascu, TIMIŞOARA, 1995.











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu